înmiresma

română

Etimologie

Din în- + mireasmă.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.mi.resˈma/


Verb


Conjugarea verbului
înmiresma
Infinitiv a înmiresma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 înmiresmez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să înmiresmeze
Participiu înmiresmat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a parfuma, a îmbălsăma, a miresma.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.