înhuma

română

Etimologie

Din franceză inhumer < latină inhumare.

Pronunție

AFI: /ɨn.hu'ma/

Verb

Conjugarea verbului înhuma
Infinitiv	a înhuma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înhumez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înhumeze
Participiu	înhumat
Conjugare	I

(v.tranz.) (livr.) a înmormânta, a îngropa.

Sinonime

înmormânta

Antonime

deshuma, dezgropa, dezmormânta, exhuma

Cuvinte derivate

înhumare
înhumat
înhumație

Traduceri

a îngropa, a înmormânta

engleză: inhume (English)
estoniană: matma (eesti)
franceză: inhumer (français)
germană: beerdigen (Deutsch)

greacă: ενταφιάζω (Ελληνικά) (entafiázo)
latină: inhumare (Latina)
spaniolă: inhumar (español)
suedeză: jorda (svenska), gravlägga (svenska)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.