îngăduială

română

Etimologie

Din a îngădui + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.gə.duˈja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
îngăduială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îngăduială îngăduieli
Articulat îngăduiala îngăduielile
Genitiv-Dativ îngăduielii îngăduielilor
Vocativ îngăduială îngăduielilor
  1. îngăduință.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.