înfurcitură

română

Din a înfurci + sufixul -tură.

Declinarea substantivului înfurcitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfurcitură	înfurcituri
Articulat	înfurcitura	înfurciturile
Genitiv-Dativ	înfurciturii	înfurciturilor
Vocativ	înfurcitură	înfurciturilor

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.