înfundătoare

română

Etimologie

Din a înfunda + sufixul -ătoare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fun.də'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfundătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfundătoare înfundători
Articulat înfundătoarea înfundătorile
Genitiv-Dativ înfundătorii înfundătorilor
Vocativ înfundătoare înfundătorilor
  1. fiecare dintre părțile care închid carul în față și în spate.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.