înfrunzire
română
Etimologie
Din a înfrunzi.
Pronunție
- AFI: /ɨn.frun'zi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înfrunzire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înfrunzire | înfrunziri |
| Articulat | înfrunzirea | înfrunzirile |
| Genitiv-Dativ | înfrunzirii | înfrunzirilor |
| Vocativ | înfrunzire | înfrunzirilor |
- acțiunea de a înfrunzi și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.