înfrățitor

română

Etimologie

Din a înfrăți + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.frə.ʦi'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înfrățitor
Singular Plural
Masculin înfrățitor înfrățitori
Feminin înfrățitoare înfrățitoare
Neutru înfrățitor înfrățitoare
  1. (rar) care înfrățește.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.