înfățare
română
Etimologie
Din a înfăța.
Pronunție
- AFI: /ɨn.fə'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înfățare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înfățare | înfățări |
| Articulat | înfățarea | înfățările |
| Genitiv-Dativ | înfățării | înfățărilor |
| Vocativ | înfățare | înfățărilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.