încurcare
română
Etimologie
Din a încurca.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kur'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încurcare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încurcare | încurcări |
| Articulat | încurcarea | încurcările |
| Genitiv-Dativ | încurcării | încurcărilor |
| Vocativ | încurcare | încurcărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.