înconjurare
română
Etimologie
Din a înconjura.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kon.ʒu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înconjurare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înconjurare | înconjurări |
| Articulat | înconjurarea | înconjurările |
| Genitiv-Dativ | înconjurării | înconjurărilor |
| Vocativ | înconjurare | înconjurărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.