înțărcătoare

română

Etimologie

Din a înțărca + sufixul -ătoare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʦər.kə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înțărcătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înțărcătoare înțărcători
Articulat înțărcătoarea înțărcătorile
Genitiv-Dativ înțărcătorii înțărcătorilor
Vocativ înțărcătoare înțărcătorilor
  1. loc de pășune, de obicei depărtat de stână, unde se țin mieii după înțărcare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.