înșfăcare

română

Etimologie

Din a înșfăca.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʃfə'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înșfăcare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înșfăcare înșfăcări
Articulat înșfăcarea înșfăcările
Genitiv-Dativ înșfăcării înșfăcărilor
Vocativ înșfăcare înșfăcărilor
  1. acțiunea de a înșfăca; apucare bruscă, violentă; înhățare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.