împute

Vezi și : impute

română

Etimologie

Din împuți.

Pronunție

  • AFI: /ɨmˈpu.te/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru împuți.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru împuți.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.