împută

Vezi și : imputa, impută

română

Etimologie

Din împuți.

Pronunție

  • AFI: /ɨmˈpu.tə/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru împuți.
  2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru împuți.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.