împupi

română

Etimologie

Din în- + pupi. Confer sârbă, croată pupiti „a îmboboci”.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pu'pi/


Verb


Conjugarea verbului
împupi
Infinitiv a împupi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 împupesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să împupească
Participiu împupit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (reg.) a îmboboci; a înmuguri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.