împrospătare
română
Etimologie
Din a împrospăta.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pros.pə'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului împrospătare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împrospătare | împrospătări |
| Articulat | împrospătarea | împrospătările |
| Genitiv-Dativ | împrospătării | împrospătărilor |
| Vocativ | împrospătare | împrospătărilor |
- acțiunea de a (se) împrospăta și rezultatul ei; înnoire, înviorare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.