împelița

română

Variante

Etimologie

Din în- + peliță (= pieliță).

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pe.li'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) împelița
Infinitiv a (se) împelița
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) împelițez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) împelițeze
Participiu împelițat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (înv.) a se întrupa, a se încarna.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.