îmbunare

română

Etimologie

Din a îmbuna.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bu'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmbunare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmbunare îmbunări
Articulat îmbunarea îmbunările
Genitiv-Dativ îmbunării îmbunărilor
Vocativ îmbunare îmbunărilor
  1. acțiunea de a (se) îmbuna; potolire, liniștire.
  2. (înv.) lingușire.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.