îmbuiba
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /ɨm.bujˈba/
Verb
| Conjugarea verbului (se) îmbuiba | |
| Infinitiv | a (se) îmbuiba |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) îmbuib |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) îmbuibe |
| Participiu | îmbuibat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. tranz.) a mânca și a bea (sau a da să mănânce și să bea) peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.