îmbrâncitură

română

Etimologie

Din a (se) îmbrânci + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.brɨn.ʧi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmbrâncitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmbrâncitură îmbrâncituri
Articulat îmbrâncitura îmbrânciturile
Genitiv-Dativ îmbrânciturii îmbrânciturilor
Vocativ îmbrâncitură îmbrânciturilor
  1. faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.