îmblătitor

română

Etimologie

Din a îmblăti + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.blə.ti'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmblătitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmblătitor îmblătitori
Articulat îmblătitorul îmblătitorii
Genitiv-Dativ îmblătitorului îmblătitorilor
Vocativ îmblătitorule îmblătitorilor
  1. persoană care îmblătește.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.