îmblătire

română

Etimologie

Din a îmblăti.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.blə'ti.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmblătire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmblătire îmblătiri
Articulat îmblătirea îmblătirile
Genitiv-Dativ îmblătirii îmblătirilor
Vocativ îmblătire îmblătirilor
  1. acțiunea de a îmblăti; îmblătit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.