îmbălsămare

română

Etimologie

Din a îmbălsăma.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bəl.sə'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmbălsămare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmbălsămare îmbălsămări
Articulat îmbălsămarea îmbălsămările
Genitiv-Dativ îmbălsămării îmbălsămărilor
Vocativ îmbălsămare îmbălsămărilor
  1. acțiunea de a îmbălsăma.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.