Vocea rațiuni
— Da, o iubesc, o tată!
Un îngeraș de fată,
Drăguță, dulce, blândă;
O trestie plăpândă
Și mlădioasă pare;
Privirile-i sunt clare
Ca cerul clar de vară;
Și-un cântec de chitară
E vocea ei blajină.
O tată, ce senină
Și ce fermecătoare
Surâde când apare,
Spre seară, la ferestre!...
— ...Ia spune-mi: are zestre?...
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.