Visul unui nibelung

"Unheil haftet am Gold..."

Visez grămezile de aur
Păzite-n grota de sub Rin
De Fafner, groaznicul balaur,
Și ție, Wothan, mă închin.

Mă-ndeamnă dorul spre comoară,
Și vroi s-o am cu orice chip;
Mă mînă ca odinioară
Fatalitatea pe Oedip.

Arată-mi drumul spre tezaur.
Pe cele șapte coarde-a lirii
O ! Wothan, las-un pumn de aur
Să cadă-n cumpăna iubirii.

Dă-mi aurul care omoară
Că-s obosit de anii lungi,
De cînd rîvnesc după comoară
Ca-ntunecații Nibelungi.

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.