Vijelia

Privesc pe firmamentul negru
De norii plini de ploaie,
Mă uit la crăcile de arbori
Cum plâng și cum să ’ndoaie.

Și tot privind resimt în mine
Aceeași vijelie;
În ori-ce frunză veștejită
Văd trista mea junie!

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.