Versuri heterometre

Cum Sirius noaptea răsare
Târziu, și lumina lui rece
Pe marginea cerului trece
Și piere, departe, pe mare;

Așa, câte-o dată, târzie,
Ivește-se încântătoare
Credința că totul sub soare
E nou și e, tot, poezie.

Dar iarăși ca astra, în ceață,
Apune pe marea durerii,
Și umbrele lungi ale serii
Învăluie trista viață.

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.