Vasile Bultoc

Sunt gospodar în satul meu Miorcani.
Muiere, prunci, nevoi belșug: o casă -
Și floarea rea a soarelui, de ani.
Pe zidu-i alb o umbră-albastră lasă.

Icoanele s-au afumat puțin
Cu sfinții lor cei mari cu barbă-n spume.
Dar, viu - pre Domnul Sfânt - în grajd îl țin:
Un bou, bou bun, nădejdea mea pe lume.