VI

Stai, iubito, la fântână,
Rece-așa, cu flori în mână —
Lasă-n pacoste gânditul
Căci e primăvară-n lunci!

El îi spune multe multe,
Ei-i place să-l asculte —
Și copila cea frumoasă
Crângul l-a-ndrăgit de-atunci.

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.