Vântul printre foi

Subt un stuf de iasomie
Greaca cu amantul ei,
Se-mbată, de-amor și viață
De parfum și de scântei;
Măritată de o lună,
Adulteră de o zi,
Ea părea în umbra deasă.
Chiar de stele-a se păzi;
Dar un freamăt, de o dată
Turbură pe amândoi...
Ei opriră-ale lor șoapte...
Era vântul printre foi!

Anii curseră de-atuncea...
E frumoasă ne-ncetat...
Stele-i păstrară taina...
Fruntea i s-a-nseninat.
Însă... Iată că-ntr-o seară
Cu bărbatul amăgit
Pe când ea se plimbă-a lene,
Pe când el e fericit,
Niște freamăte ciudate
Auziră amândoi...
Ea îngălbeni de-o dată...
Era vântul printre foi!

1875.