Vântul (Virgiuliu)

Astăzi sunt zefirul care
Știe numai să dezmierde,
Hoinărind cît ține ziua,
Vesel, pe cîmpia verde.

Drăgăstos sărut în treacăt
Florile îmbobocite,
Și-n săruturile calde
Florile tresar vrăjite.

„Dragi copii ai primăverii,
Înfloriți și vă deschideți!
Le șoptesc eu la ureche —
Înfloriți, trăiți, surîdeți!“

Iară florile, sfioase,
Se desfac încetișor;
Și, împovărat de visuri,
Blînd adorm pe sînul lor.

Mîine sunt vîrtej sălbatec
Ce răstoarnă, vuie, geme.