Un străin la poarta orașului

Oprit aici sub foșnitoarea barcă:
Stejar sau flaut. Curcubeu sau rană
Nu intru în cetate. Vară, iarnă.
Trecură. Stau. Cetatea crește parcă.

Văd piața. Tineri. Nunți. Femei. O goarnă
Cheamă. E-amurg. Acum prin poarta largă
Ziua-și duce oglinzile pe-o targă
Și-n mărăcini cu toamna le răstoarnă.

Un an. Alți ani. Afară sub coroana
De frunze-aștept. Nu știu ce-aștept. Minune
În burg? Un sânge nou va umple cana.

E-un dar al ploii? Fulgere ori tune
Văd cum se naște sau sfârșește goana
Și în sonet despre-un străin se spune.