Un român înstrăinat

Mâhnit și pe gânduri șed posomorât,
Cu un dor nespus
Ș-întristat, și dornic trăind amărât,
Mă uit spre apus...
Acolo îi viața!
Acolo-i speranța!
Să fim fericiți
De-am fi toți uniți.
Eu tânăr fiind,
Acolo lăsând
Strămoșești mormânturi, frați ce mă iubea,
Și plină de grații pe Moldova mea
Dornic părăsind.

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.