Un cântec, numai unul...

Un cântec, numai unul încă,
Și-n urmă, inimă, tăcere;
Aș vrea s-ascult a mea durere
Cum plânge-n taina ei adâncă.

Un cântec, numai unul încă,
Dar blând ca și o mângâiere,
Că poate va avea putere
Să-nmoaie inima-i de stâncă.