Torsul

Din odaie, vin la vatră toți motanii să s-adune,
Și-mpreună torc, - un cântec parcă din ascunse strune,
Torc cu ochii-nchiși de lene, lângă focul roș, și torsul
Lor, se-ngână lung cu torsul fusului - și cu întorsul
Fir albastru depănat de rîșchitorul cel din tindă.

Vin la vatră toți motanii somnoroși să se întindă,
Și în murmurul de torsuri și de fire-nvîrtitoare
Pe când valuri de zăpadă cătră geamuri cad ușoare
Eu cu capul lîngă mîța sură care mie-mi toarce.