Toast

Să-nchin și eu? Dar pentru cine?
Nu mi-am făcut un idol nou,
Cei vechi sunt stinși de mult, — știu bine
Că ruga-i fără de ecou.

Să-nchin și eu ca-n alte rânduri?...
Când n-am icoană, nici altar,
Mor nerostite multe gânduri
Iar cel rostit e în zadar.

Spre cine să-mi trimit dorința
Și-n cinstea cărui vis să-nchin,
Împărtășindu-mi suferința
Cu rouă stropilor de vin?

Să beau și eu, și din cuvinte
Să cer destinului un dar?...
„Îngăduie acum Părinte
„Să treacă și acest pahar!“