Toamna (Cunțan)

Bat în crâng viscole grele
Ploi vuiesc ca apa’n vad,
Prin pustiile vălcele
Frunze’s cântecele mele
Vântu’și bate joc de ele
Cine știe unde... cad —

Florile-au trecut de brumă
Și sămânța a’nghețat,
Du-mă și pe mine, du-mă
Viscole urmat de brumă,
Și mă culcă’n pat de humă
La o margine de sat.

Taina ’ndemnurilor bune
Va ști locul unde zac,
Va cădea ca prin minune
Vr’o sămânță și va pune
Încordatei mele strune
Pe movilă vre-un copac.

Unde-i boltă de verdeață
Nu e moarte nici pustiu,
Când va răsări din ceață
A luminei dimineață,
De cântarea ei măreață
Tot frunzișul va fi viu.