Toamna (Cornelia din Moldova)

Rând pe rând podoaba toamnei
A-nceput ca să se ducă:
S-a dus pruna brumărie,
S-a uscat miezul de nuca,

Frunza-n codru se rărește,
Toți copacii-au ruginit,
Zilele încep sa scadă.
Nopțile iar s-au lungit...

Bruma însă până-acuma
N-a căzut pe trandafiri;
Munții nu ș-au pus căciula
De zăpada nicăiri.

Cu izvorul și pădurea
Soarele mai cochetează
Și din focul care-l arde,
Le trimete câte-o rază...

Toamna, încă cu pretenții.
Ca o văduvă trecută,
De plecare nu se-ndură
Cât timp soarele-o sărută!