Toamnă (Friedrich Hebbel)

O zi de toamnă cum n-am mai zărit !
De parcă n-ai sufla, văzduhul zace,
Dar peste tot cad lin, foșnind a pace,
Dulci poame de pe pomul pârguit.

Serbarea Firii, tu, n-o turbura !
Culesul e ce singur se culege,
Căci astăzi orice ram o să dezlege
Doar blând ce raza soarelui ne ia.