Strofe (Iosif)

Un lung suspin de harfe-eoliene
Plutește-n aer, scade, crește iar,
Și cad încet, rotindu-se alene,
Foi veștede desprinse din umbrar.

Plîng harfele și îndelung suspină,
Și-n plînsul lor pare că prind cuvînt :
„...Ce mîndr-ai fost odat' și tu, grădină !
Mireasma ta și floare, unde sînt ?...”