Spre ghețari

În tine de se-ncuibă viesparul poftei hâde
Și turbură murmurul izvorului tău clar;
De-i frântă vitejia de-a traiului obide,
Și scapără în pieptu-ți al patimei amnar,

Ia-ți zborul, ca săgeata ce șuierând desfide,
În spre reverberarea înaltului ghețar,
Și prin morene arse în foc de cărămide,
Refii pe-a ta simțire atotputernic Țar.

Te scaldă-n zorii zilei ca într-o matcă nouă,
Te-mbată cu zăpada ce frige și îngheață,
Și razele-mproșcate de soare să te plouă!

Zvârlindu-ți de pe umeri durerea de paiață,
Înfiora-vei cerul, stăpân pe zarea lumei,
Cu râsul tău ce-nvinge robia grea a humei.