Sorin

SORIN
Se lasă gerul pe pămînt,
Tu dormĭ, Sorine, în mormînt…
O! dac’aĭ fost ca să te ducĭ,
În lumea tristelor nălucĭ,
De ce, frumosule pribag,
Aĭ maĭ trecut al viețeĭ prag? —
Suflarea mea, căldura mea,
Lumină! ce n’oĭu maĭ vedeà,
Cum te simt eŭ, și cum te port
În inima mea, mort!…

Singurătate! vino, vin
De liniștește al meŭ sin —;
Lasă-mă singur cu Sorin…

Lauda mea, sprijinul meŭ!
Pe care n’am să-l maĭ văd eŭ…
Soare! după care gerul
În inimă-mĭ înfipt-a fĭerul
Și mi te-a rupt din inimă,
Deșteaptă-te, auzi-mă! —
Sorine! deschide ochiĭ,
Să-ĭ văd cum staŭ în fundul gropiĭ…
Sorine! descleaștă gura
Pe care boala șĭ-a pus arsura…
Sorine! vorbește, — zi: tată…

O! blăstămată lopată…
Aĭ turnat pe el pămîntul,
Să nu-ĭ maĭ aud cuvîntul…

Cumintele tateĭ, cuminte!
Îmĭ vine să-mĭ ĭes din minte,
Cînd văd prea bine, cînd știŭ
Că n’am să-l maĭ văd viu…

Leule! oprește al tăŭ pas,
Durereĭ mele dă-ĭ glas
Să plîngă sfînta comoară,
Ce nu maĭ poate să moară…
Dă-mĭ dințĭ, inima să-mĭ rup,
Dă-mĭ unghiĭ, groapa s’o destup…
Săpațĭ cĭocli, golițĭ mormîntul,
Svîrlițĭ afară tot pămîntul!
Cu sete mare, să mă cobor
În groapă, cu sete, cu dor
Mult, să mă uĭt la dînsul mult…
A luĭ gemete să le ascult…

  Sorinule,
  Seninule;
  Minteosule,
  Frumosule!

Sub așternutul de ghĭață,
Cine te ține pe brațĕ? —
Cînd plînge vîntul pe morminte,
Cine vine să te alinte? —
Gingașele-țĭ glume, cuĭ
Drăguțule! tu le spuĭ?…

Nenorocitul de mine!
Zădarnic te caut pe tine;
Zădarnic la zile te chem,
Zădarnic pe groapa ta gem. —
Glas, în secriŭ nu pătrunde;
Din secriŭ, glas nu răspunde…

N. BELDICEANU.

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.