Sonet (George Ranetti)

Dedicat lui Nea Niță Berechet

Of, dom-le, ce e viața și zilele cum trec!
Mai iute ca tramcalu!... Îți amintești nea Niță
De seara aia-n care-am bătutără alviță?
Era număru ainț lăsatu-ăla dă sec!

Bre, scurt e firul vieței și-a vremei jurubiță!
Îmi vine-ades, cumetre, să plâng ca un zevzec.
Om mai mânca noi oare știi... d-alea dă berbec
Mai fragede ca trupu dă jună copiliță?

Îmbătrânim nea Niță! Par-că mă văz ca mâine
Cu dricu Primăriei ducându-mă la Belu,
Nu-i dă glumit: Destinu e mare porc dă câine.

În fața Morței, nene, soldatu, colonelu,
Țăranu și ciocoiu nu au deosebire...
Așa scriea un ăla în „Cartea de citire“!