Sonet-Fabulă

A ars în mahala o băcănie,
Jupînul cu nevasta-i stau în drum,
Privind sinistrele grămezi de scrum,
Pierduta lor pe veci gospodărie.
Pe cînd ei plîng, o mare bucurie
Simte un porc din curtea lor acum,
Căci scormonind maidanul plin de fum,
Descoperi cu rîtul o scrumbie.
Ce-i pasă de-a stăpînilor avere?
Imundul morfolește cu plăcere
Cadavrul din funingeni și gunoi.

Morală:
A ars în mahala o băcănie,
Și-i tot așa în marea Românie
Cu-mbogățiții noștri de război.