Soarelui (Petőfi)

Soare, am o pâră veche
Împotrivă-ți... Știi tu oare?
Ești zgârcit de n-ai pereche,
Cât te ții de sfânt și mare!

Tuturor, ca om de treabă,
Dai lumină și viață.
Numai mica mea cocioabă
N-a văzut cinstita-ți față.

Vino și te încredințează...
Ai puțină omenie:
Mai trimete-mi câte-o rază,
Măcar de parigorie;

Poate știi, slăvite soare,
Că scriu versuri: mai știi, poate,
Că-n așa împrejurare
Nu pot sta eu în palate.

Cum să nu știi! Că din liră
N-ai cântat și tu un timp,
Pân’ ce nu îl izgoniră
Pe Jupiter din Olimp?

Fie-ți milă, deci, slăvite,
Fost coleg al meu, Apolo.
Și o rază-mi mai trimite
Când și când, d-aci încolo.

(Pesta, după 27 septembrie 1844)