Simbolul neantului
Fugi, geniu al nenorocirii,
Dușman al visului și-al forței,
Tu, care-n mrejele iubirii
Învălui germenele morții.
Fugi, glasul tău mă înfioară,
Trimite-ți dorul să se culce...
Sărutul tău, dacă e dulce,
A lui beție mă omoară...
Și părul tău e-ncolăcire
De șerpi cu limbile-otrăvite,
Tu ești adâncul ce înghite
Virtute, geniu și simțire.
Ascunde-ți trupul alb și gol
O, șarpe dulce al pieirii!
Căci, deși pari minunea firii,
Ești al neantului simbol.
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.