Sbor nesigur

În iarbă nu ești, te-înfășoară
Cerul departe și sărac,
Cu țipla umedă și rece
În care inima-mi îmbrac...

Ași vrea să te sărut pe cerul
Cu crengi uscate, neperechi.
Ai ochii vechi
Și părul lipit peste urechi.

Va păli norul alburiu
Și păsări ce țipând vor trece,
Vor înțepa aerul rece,
Sus desenând trupul tău viu.