Rodis

Trei stele funerare-n amurgul primăverii
Se profilează-n umbre subțiri pe ceruri roze,
Adăogând cereștei dar reci apotheoze
Fiorul amintirii, al morții, al durerii.

În plasele luminii prin jocul adierii
Coloanele unite cu șiruri lungi de roze,
Amestecă în vane și-n vii metamorfoze
Petalele aieve cu trandafirii serii.

În zări acum e cerul o dungă de argint,
Și urna cinerară a lunii urcă-n noapte...
Fecioarelor pe vremuri iubite la Corynt,

Azi Rodis le aduce cununi și rodii coapte...
Ea, hetaira mică, venită să mai ceară
Iubirilor eterne, iubirea ei de-o seară.