Roata morii (Ion Pillat)

Pe ceruri amurgiri revin. Ascultă:
Un clopot sună tainica-i dojană...
Vuiri de vânt, și freamăte, și șoapte
Descresc, și cresc, și tac pe nesimțite.
Și bruma lunii cade multă, multă
Pe munte, pe pădure, pe poiană,
Pe inima-ți bolnavă de fetiță.
În banul vechiu la care călătorii
Ca noi se-opresc să șadă peste noapte
Cu suflete și gânduri, ostenite.
Acum în noapte cântă roata morii,
Și s-a ivit nisip mărunt de stele
Sub limpezimea cerului senin. —
Și speriată stai privind la stele,
Și trupul tău mă roagă din privire:
Iubite, azi la pieptu-ți nu mă frânge.
Preschimbă-ți azi dorința în iubire. —
Dar trist zâmbesc privind păpușa mea.

Afară-n noapte plânge roata morii.