Râdeam de unăzi

Râdeam de unăzi fără milă
Cu-o ceată de amici ai mei,
De-o blândă, gingașă copilă
Ce-n vers cântase dorul ei.

Plăpândele poezioare!
Sărmana jale, bietul dor!
La ce păgână profanare
Vă osândirăm toți în cor!

Întocmai ca o păsărică,
Când ciripind fără habar
Lovită tâlhărește pică
În mâni haine de ștrengar,

Aleargă-n strigăt de osană
Întregul ștrengăresc popor,
Îi zmulge pană după pană
Și hohotește bârfitor.

Dar ție Venus, fie-ți milă
Și pedepsește pe-acei răi,
Ce-au râs de gingașa copilă
Cu ochi frumoși ca ochii tăi.